Despre scoala, vacanta si altele

Mâine e ultima zi de şcoală din acest an şcolar, aşa-i? Bun. Premiere, alea alea. Că tot veni vorba, nu prea am muncit anu’ asta, dar nu mă pot văita. Pe unii din colegi îi voi revedea abia în septembrie. Dar nu mă plâng, pentru că oamenii mei preferaţi o să fie lângă mine vara asta . Aşa-i, toată vară o să ies, o să stau afară de dimineaţă până seara, chit că o să ajung la spital din cauza insolaţiei [dacă e, o să mă perind ore întregi prin magazine până trec orele alea de caniculă ]. Dacă mă căutaţi în vara asta, mă găsiţi în Tărâmul Făgăduinţei [Parcul Tineretului], aşa ca informaţie suplimentară. Am în plan să dedic o parte din timpul meu liber sportului, că e sănătos, adică tenisului de câmp, [noua mea pasiune, alături de tenisul de masă, pe care nu l-am mai practicat de mult timp, din păcate] şi înotului [adică să învăţ, pentru că dacă mă pui în apă, ajung la fund în 3 secunde]. Mai vreau să citesc cât de cât ceva, să mă uit la un film pe zi, la seriale, şi să ascult muzică la maxim. Pe scurt, vara asta vreau să fie foarte tare, pentru că e prima vară din liceu.

Azi am fost prezentă la absolvirea celor de-a XII-a din Haşdeu. Emoţionant, foarte frumos. Mă gândeam cum vom fi noi peste 3 ani. Oare chiar o să ne fie dor unii de alţii? Mie cel puţin, da. O să îmi lipsească toţi prietenii pe care i-am făcut aici, şi mai multe, dar nu e cazul să intrăm în amănunte. Asta până nu devin memo [vorba colegului G.]:)).

La noi aici în Haşdeu, există foarte multă colegialitate. Şi spirit de echipă, şi..de toate. Căldura asta ne omoară, aşa-i? Ei, bine, la H. colegii* nu te lasă să mori de cald sau să faci insolaţie. Nu. În ultimele 2 zile, şi-au luat sticle cu apă [poa' să fie şi de 2 litri sticla, nu contează :-j] şi aleargă după tine, să nu cumva să te lase în căldura aia mare. Şi ieri, şi azi, am ajuns în clasă cu hainele ude pe mine. Şi nici măcar nu a plouat [până acum]. Nu prea am nimic împotrivă. La cât de cald e, o ploaie [fie ea şi artificială] ar fi binevenită. Dar deja se schimbă lucrurile. După cum spuneam, ce sticlute cu apă, acum avem de-alea de 2 jumate; ce dopuri găurite cu compasu’, acum dăm cu toată sticla în cap. Şi limite, dom’le? Unde-s limitele? Am zis că nu am nimic împotrivă, da’ nici chiar aşa. Şi acum chiar sunt revoltată, pentru că din toată joaca asta, cea mai păgubita am fost eu, pentru că drăguţii colegi* de la H. chiar dacă te văd cu telefonul în mână, tot continuă să îţi verse sticla cu apă în cap. Bine că încă mai e în garanţie bietul Samsung:((.

* nu mă refer la colegii de clasă, care sunt nişte amabili şi nu te udau dacă nu vroiai. Mă refeream la ‘amabilii’ de la celelalte clase şi chiar a 10-a respectiv a 11-a.

P.S.: băi, nimeni nu poate spune că ultimele săptamâni de şcoala nu sunt cele mai frumoase. :X

Notă: Acest post a fost scris ca eu să îmi aduc aminte peste ani ce simţeam în clasa a IX-a, nu ca să vă crească vouă vreo protuberanţă.:P