Bla, Bla [despre oamenii din ziua de azi]

Imi sarbatoresc revenirea pe blog cu un articol plin de ura, scarba si toate cele.

Fara alte introduceri, vreau sa va adresez o intrebare. Voi ce ati face daca ati avea un profesor tampit, care vine din nu-stiu-care sat, care nu iti preda si te pune sa citesti lectiile [gandite de altu’] dupa pereti, si care nu stie sa puna note, de te intrebi cum naiba a ajuns tocmai in scoala ta ?

Cu tot respectul cuvenit diferentei de varsta si de grad, nu stiu daca te-a anuntat cineva, stimata ce-oi-fi-tu-ca-numai-profesoara-nu-esti, da’ notele la ascultare se pun si alea dupa o regula, nu dupa cum visezi noaptea. Prin urmare, orice mamifer evoluat intelectual ar ajunge la concluzia ca nu se cuvine sa ii scazi unui elev care, culmea, mai vrea si sa fie ascultat din proprie initiativa, ca sa iti usureze tie munca de a alege un numar de la 1 la 30, mai mult decat ii scazi altuia, care nici nu s-a obosit sa deschida amaratul de caiet acasa, dar a avut noroc cu neatentia ta si cu colegu’ de langa, care i-a tinut caietul deschis.

Concluzii:

1- Ca si profesor, ar trebui sa iti mai pui o pereche de ochelari, ca sa nu te prosteasca orice elev, cu pretentii de ‘n-am invatat, da’ zic din caiet si asta imi pune 10’.

2- Tot tie, iti repet, invata sa pui note cum trebuie, altfel lumea ar putea crede ca ai preferinte in randul elevilor. Modul de notare nu se schimba de la o zi la alta, sunt sigura ca ar fi trebuit sa ti se spuna acolo unde ai facut tu scoala.

3- Tot oamenii corecti au de pierdut. Asta e lumea in care traim, iar liceul ala de prestigiu in care am intrat anul trecut a scazut drastic in ochii mei.

4- Fi-mi-ar scarba!

The end.

Untitled

Fac reclama, da?

Leapsa

Cred că îmi las blogul de izbelişte. Asta e, nu am chef, nu am inspiraţie, mi-e lene )

În fine, am o leapşă de la Dip*, pe care am să o scriu repede până nu îmi trece cheful:

1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la pagină 18 şi scrieţi aici al patrulea rând:

“Harry traversă camera, dădu la o parte bucata de oglindă de pe Profet şi desfăşură ziarul.”- HP7.

2. Fără să verificaţi cât e ora?

6:15

3. Verificaţi!

6:33

4. Cum sunteţi îmbrăcat?

pantaloni scurţi şi un tricou verde care mi-a rămas mic:))

5. Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?

la film. [în caz că vă întrebaţi, Raise your voice, pentru a 4-a oară]

6. Ce zgomot auziţi în afara celui al calculatorului?

Hilary Duff – Shine

7. Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?

dacă se pune şi asta, am ieşit din casă sâmbătă dimineaţă în jur de 7:30 pentru a merge la ţara; dacă nu, am ieşit vineri cu dip*, am colindat tot oraşul, incluzând crâng, tineretului, mall, şi am pus la cale planuri diabolice.

8. Ce aţi visat ieri noapte?

că eram la Hogwarts, şi i-am aruncat o poţiune în faţă lui Draco Malfoy [se înţelege, tocmai citisem în seara aia HP]

9. Când aţi râs ultima dată?

când mă uitam la “Ce-i cu Andy”, acum vreo câteva ore.

10. Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sunteţi?

3 tablouri cu flori.

11. Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?

10 îngheţate.

12. Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?

Raise your voice, pentru a 4-a oară.

13. Aţi văzut ceva neobişnuit azi?

tata mi-a dat bani în plus.

14. Ce părere aveţi despre acest chestionar?

nu se mai termină.

15. Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă?

s-a descoperit o nouă planetă la 73264694135 ani-lumină de Terra

16. Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fetiţă?

Ambra Ruxandra. [Ambra, dacă vezi acest lucru, să te simţi flatată:D]

17. Şi dacă ar fi vorba de un băiat?

Robert Alexandru

18. V-aţi gândit deja să locuiţi în străinătate?

bineînţeles că da.

19. Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe porţile Raiului?

“Ai întârziat!”

20. Dacă aţi putea schimba ceva în lume (în afară de politică), ce aţi schimba?

prejudecăţile.

21. Vă place să dansaţi?

cam da.

22. George Bush?

un om.

23. Care a fost ultima chestie pe care aţi văzut-o la televizor?

“Ce-i cu Andy”

24. Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?

nu ştiu 4. Diana, Ambra, şi cine mai vrea.

*nume de cod.

Despre scoala, vacanta si altele

Mâine e ultima zi de şcoală din acest an şcolar, aşa-i? Bun. Premiere, alea alea. Că tot veni vorba, nu prea am muncit anu’ asta, dar nu mă pot văita. Pe unii din colegi îi voi revedea abia în septembrie. Dar nu mă plâng, pentru că oamenii mei preferaţi o să fie lângă mine vara asta . Aşa-i, toată vară o să ies, o să stau afară de dimineaţă până seara, chit că o să ajung la spital din cauza insolaţiei [dacă e, o să mă perind ore întregi prin magazine până trec orele alea de caniculă ]. Dacă mă căutaţi în vara asta, mă găsiţi în Tărâmul Făgăduinţei [Parcul Tineretului], aşa ca informaţie suplimentară. Am în plan să dedic o parte din timpul meu liber sportului, că e sănătos, adică tenisului de câmp, [noua mea pasiune, alături de tenisul de masă, pe care nu l-am mai practicat de mult timp, din păcate] şi înotului [adică să învăţ, pentru că dacă mă pui în apă, ajung la fund în 3 secunde]. Mai vreau să citesc cât de cât ceva, să mă uit la un film pe zi, la seriale, şi să ascult muzică la maxim. Pe scurt, vara asta vreau să fie foarte tare, pentru că e prima vară din liceu.

Azi am fost prezentă la absolvirea celor de-a XII-a din Haşdeu. Emoţionant, foarte frumos. Mă gândeam cum vom fi noi peste 3 ani. Oare chiar o să ne fie dor unii de alţii? Mie cel puţin, da. O să îmi lipsească toţi prietenii pe care i-am făcut aici, şi mai multe, dar nu e cazul să intrăm în amănunte. Asta până nu devin memo [vorba colegului G.]:)).

La noi aici în Haşdeu, există foarte multă colegialitate. Şi spirit de echipă, şi..de toate. Căldura asta ne omoară, aşa-i? Ei, bine, la H. colegii* nu te lasă să mori de cald sau să faci insolaţie. Nu. În ultimele 2 zile, şi-au luat sticle cu apă [poa' să fie şi de 2 litri sticla, nu contează :-j] şi aleargă după tine, să nu cumva să te lase în căldura aia mare. Şi ieri, şi azi, am ajuns în clasă cu hainele ude pe mine. Şi nici măcar nu a plouat [până acum]. Nu prea am nimic împotrivă. La cât de cald e, o ploaie [fie ea şi artificială] ar fi binevenită. Dar deja se schimbă lucrurile. După cum spuneam, ce sticlute cu apă, acum avem de-alea de 2 jumate; ce dopuri găurite cu compasu’, acum dăm cu toată sticla în cap. Şi limite, dom’le? Unde-s limitele? Am zis că nu am nimic împotrivă, da’ nici chiar aşa. Şi acum chiar sunt revoltată, pentru că din toată joaca asta, cea mai păgubita am fost eu, pentru că drăguţii colegi* de la H. chiar dacă te văd cu telefonul în mână, tot continuă să îţi verse sticla cu apă în cap. Bine că încă mai e în garanţie bietul Samsung.

* nu mă refer la colegii de clasă, care sunt nişte amabili şi nu te udau dacă nu vroiai. Mă refeream la ‘amabilii’ de la celelalte clase şi chiar a 10-a respectiv a 11-a.

P.S.: băi, nimeni nu poate spune că ultimele săptamâni de şcoala nu sunt cele mai frumoase. :X

Notă: Acest post a fost scris ca eu să îmi aduc aminte peste ani ce simţeam în clasa a IX-a, nu ca să vă crească vouă vreo protuberanţă.:P

Untitled

Genial site-ul ;;)
http://desenele-copilariei.net/
asa pentru vremurile copilariei.

Cum am ajuns sa imi dau banii pe tigari si altele

Nu e o gluma. Acum ceva timp am descoperit ca o parte din economiile mele si cheltuielile zilnice ajung la doamna de la magazinul din colt, nici mai mult nici mai putin decat pe tigari, si ieri, observand o chestie asemanatoare, am decis sa intrerup pauza de blogareala de care am suferit [sau, ma rog, blogul meu a suferit]si sa imi postez impresiile despre acest delict.

Nu am innebunit. Si nici nu m-am apucat de fumat. Alta e insa istoria. Exista un onorabil domn cersetor, care isi are domiciliul pe banca din fata supermarketului de langa mine, care beneficiaza [rectific, beneficia] in mod regulat, de mici sponsorizari [2-3 lei] din partea mea, saracu’ om, sa-si ia si el o paine [eu sunt o persoana atat de buna la suflet, nu puteam sa nu tin cont de biata fiinta]. Cam luna trecuta, pe cand ma intorceam acasa, de la o plimbare, trec si pe la supermarket, sa imi iau ca de obicei ciocolata. Cand ies, il vad pe omul nostru la magazinul de langa, si tocmai cerea un pachet de tigari [a zis si marca, dar am uitat]. Am ramas efectiv socata, si nu atat din pricina ca un cersetor foloseste scuzele banale ca de exemplu “sa-mi iau si eu ceva de mancare”, ceea ce stiam intr-o anumita masura, cat din cauza persoanei in chestie. Mentionez ca domnul e cam batran, saracul. Nici nu se prea poate tine pe picioare, si cara mereu un sac in spate. O data, demult, am si vorbit cu el. Cred ca l-am intrebat daca are familie sau ceva de genul. Ma rog, cred ca mi-am invatat lectia de atunci. Nu prea mai dau bani cersetorilor. Zau, parca mi-e mila si de banii mei . Si oricum, Statul chiar ar trebui sa faca ceva in privinta asta.

Asa, trecand la alt subiect, ca doar suntem in Saptamana Mare, fiti mai buni si bucurati-va de aceste zile superbe! Peace on you!

Acum, cu referire la primavara si la vacanta. Anotimpul asta m-a fermecat. Nu am fost niciodata mai fericita si multumita, privind pe fereastra sau iesind afara, pentru a admira orasul. E atat de greu de crezut, cand te uiti toamna la crengile uscate, ca acestea vor fi pline de frunzulite verzi, sau de mii de flori albe si roz [care, by the way, raspandesc un miros sublim]. Cel putin, dimineata cand ma trezesc si trebuie sa dau perdeaua la o parte sau sa deschid geamul, raman mereu la fel de uimita de bogatia de verde din fata ochilor. De fiecare data cand dau cu ochii de copacii din fata blocului meu, sau de cei din Crang, sau de cei de pe bulevard, ma copleseste o bucurie imensa [nu cunosc cauza]. Primavara ma face sa ma simt bine, si tocmai mi-am dat seama ca a devenit anotimpul meu preferat. Nu stiu cand am devenit atat de melancolica, avand in vedere ca totul a pornit de la tigari, dar adevarul este ca zilele astea m-am simtit extrem de bine, si am incercat sa stau cat am putut de mult afara, prin parcuri si in mijlocul naturii.

Nu mai fusesem de mult timp pe Bulevard. Saptamana asta, cand am ajuns acolo din intamplare, am ramas efectiv socata, dar pozitiv, de tot verdele din fata ochilor mei. Oare imi place chiar atat de mult pentru ca verde e culoarea mea preferata? ) Nu cred. Ador tot ce e legat de primavara. Si ce imi face placere cel mai mult sunt copacii astia verzi de pe strada. Probabil sunt singura care simt chestia asta, dar nu imi pasa.

Nimicuri

       Pe cand veneam in seara asta acasa, cu Iulia, m-am gandit sa ii schimb numele cainelui meu. Asadar din Lord Luxor Spenk Skipper de Luxembourg a devenit Lord Luxor Ludovic Spencer Spenk Skipper de Luxembourg et Johannesbourg. ) Aprecieri? M-am gandit mult

P.S. Nu plagiati! Drepturile de autor imi apartin 90%:P

Chestii existentiale

       Recunosc, în acest articol m-a inspirat Greengirl, a cărei recentă pledoarie asupra “fustangiilor” m-a făcut să mă gândesc la un fapt trist, dar real. Şi anume: de ce mereu îmi plac doar băieţii buni? Am zis “buni”? Trebuia să zic “nepotriviţi”. [e o legătură până la urmă]

       Să începem cu începutul. De când mă ştiu eu, am suspinat [e prost zis suspinat că de fapt eu nu suspin] numai după cine nu trebuie. Ori băiatul în chestie avea prietenă, ori mai mult de 70% din fetele din şcoală erau înnebunite după el, ori ca din întâmplare se întâmpla întâmplător ca şi unora din prietenele mele [sau, în fine, persoană cunoscută] să îi placă acelaşi tip, ori trebuia până la urmă să îmi dau seama că nu semănăm şi nu ne potrivim deloc. Şi altele. Majoritatea sunt din cauză că băiatul e bun, pentru că dacă nu ar fi fost, nu s-ar mai întâmpla să fie 200 de fete după el şi restul. Ghinion, frate. Sau poate că îmi este mie scris să mă uit numai după d-ăştia pentru ca în final să rămân singură. 

       Referindu-mă la problema cu prietenele, ţin să menţionez că de când am început şcoala, mi s-a întâmplat de 3 ori să îmi placă acelaşi băiat cu vreuna din prietene. Până ne-am săturat şi am renunţat ) O altă problemă îl reprezintă aspectul fizic. De cele mai multe ori pe gustul meu sunt băieţii frumoşi [adică există cazuri şi când nu îmi place un băiat oricât de bun ar fi şi viceversa]. Ar părea la prima vedere că sunt supeficială, dar nu sunt. Pentru că îmi plac, într-adevăr, băieţii buni, dar [ceea ce este şi mai rau], atunci când mă ataşez de cineva, o fac la modul cel mai serios [aici intervine zodia; capricornii sunt foarte statornici]. Asta chiar e o dramă da’ m-am obisnuit :-j. Să văd ce tâmpenii mai fac şi de data asta ).

        ~Ăsta, oficial, e cel mai aberant, nepotrivit şi plin de aiureli post scris la nervi din toată istoria posturilor. Mă simt mândră.

P.S.: Tare aş vrea şi eu să cunosc un băiat normal, pentru că m-am cam săturat de toţi aştia pe care îi ştiu.

O zi buna!:)

Le loisir

       Dat fiind faptul că suntem la franceză tocmai la capitolul “cum să ne petrecem timpul liber”, şi mai ales că există fiinţe care caută pe gugăl “ce fac elevii in timpul liber” sau ”timpul liber al elevilor” [şi uite aşa au ajuns la blogul meu], m-am gândit să încerc totuşi să le ofer o mână de ajutor. 

       Prin urmare, ce poţi să faci în timpul liber, dacă juma’ din zi ţi-o petreci printre gratiile liceului:

• vezi un film sau un serial [de preferabil unul bun; nu de alta da' mai mult iţi pierzi timpul]
  

• dacă eşti în pană de filme, poţi să recurgi la varianta desenelor, chiar dacă eşti mare :> [vezi postul de dinainte]
  

• faci sport – dacă nu eşti la un club sau la echipa de fotbal/handbal/baschet a şcolii poţi începe prin a merge în parc unde poţi face jogging. E foarte sănătos.
  

• ieşi cu prietenii/colegii – ce poate fi mai distractiv decât o ieşire cu prietenii/prietenele? [asta imi aduce aminte de tărâmul făgăduinţei 8->] Nu vezi cât de frumos e afară primăvara? trebuie să profităm de timpul ăsta.
  

• citeşti o carte – stai liniştit, nu eşti tocilar dacă iei şi tu 2 pagini dintr-un roman bun să iţi mai odihneşti puţin ochii care stau ore întregi în faţa calculatorului Oricum, cred că elevii din ziua de azi au uitat şi să citească, şi îşi bat joc de tine dacă le zici asta, dar dacă îi întrebi ceva de cultură generală se uită la tine ca la extratereştrii. E trist. În concluzie, luaţi, copii, şi voi o carte în mână câteva minute, că nu vă strică.
  

• mergi la cumpărături – dacă n-ai ce face, şi simţi că dacă mai stai în casă, faci rădăcini, poţi să mergi să te mai uiţi de ce îţi mai trebuie pe la şcoală, sau haine, sau chiar să îţi ajuţi părinţii la cumpărături, dacă nu oboseşti prea tare, desigur.
  

• mergi în club – nu prea sunt adepta mersului în club, dar dacă e vineri seara, sau weekend, ia-ţi un prieten şi fugi. O ora de dans cică arde nuştiucâte calorii, dacă te interesează
  

• te apuci de compuneri, ca mine ) eu când nu am ce face scriu pe blog.
  

• te duci şi te joci cu fratele/sora mai mic/mică, fiindcă oricum îţi face şi ţie bine să îţi mai aduci aminte de vremurile alea îndepărtate numite copilărie, sau dacă nu ai fraţi mai mici, te joci cu pisica sau scoţi câinele la plimbare )
  

• în final, dacă nimic din cele de mai sus nu te ajută, poţi recurge la ultima variantă: un joc pe calculator. [dar tu chiar nu ai niciun hobby? ia mai gândeşte-te.]
  

       Sunt o grămadă de lucruri pe care le poţi face în timpul liber, dar atât îmi vine în minte în clipa de faţa. Sper că te-a ajutat articolul, prietene [cel care ai căutat]. 

P.S.: Dacă nu ştii niciun film, poţi să mă mai întrebi. Am o listă cu toate filmele văzute până acum.

Tot de-ale copilăriei

       Tot din categoria “ce făceam când eram mică”, trebuie să menţionez că astăzi toată după-amiaza, exceptând orele în care am fost în Crâng, am ţinut-o numai într-un X-Men Evolution. Vorbesc de desenele animate. Alea la care mă uitam în clasa a 4-a [cred]. Găsisem pe youtube un clip cu X-Men [habar nu am ce căutam, dar în mod sigur nu asta] şi pe loc m-au năpădit amintirile, aşa cum mi se întâmplă de obicei:)). Primul gând a fost cât de mult iubeam desenul ăsta şi cât mă certam cu tata în fiecare seară să mă lase să mă uit [în vremea aia petreceam foarte mult timp în faţa teveului, şi e de înţeles că îi supăram]. Dacă Doamne-fereşte pierdeam vreun episod sau nu aveam voie, eram în stare să plâng până obosea tata de la atâta ceartă [ce pot să zic, putere foarte mare de convingere :>] şi îmi arunca telecomanda în mână. Bine, în acea vreme aveam vreo 100 de desene preferate la care mă uitam non-stop, deci mă mir că ochişorii mei mai văd atât de bine. Revenind la X-Men, mi-am amintit cât de mult am suferit atunci când nu s-au mai dat episoadele din sezonul următor. Culmea e că se opriseră tocmai atunci când era foarte important şi lumea era în pericol . Aşa noroc… Ei, acum că am regăsit toate sezoanele, sunt foarte fericită şi am de gând să mă uit la toate [deşi, în mod normal, acum ar trebui să îmi scriu la mate]. Desenele animate au avut un rol foarte important în anii copilăriei mele, tocmai atunci când eram în plină dezvoltare fizică şi psihică. 

       Programul de vară era extrem de simplu: mă trezeam la 8 dimineaţa, mă postam în faţa televizorului cu o tonă de pişcoturi în braţe şi o pernă pufoasă şi mă mai mişcam de acolo seara, când mă culcam. Bine, mă mai urneam din faţa desenelor în cazuri de maximă urgenţa, cum ar fi fost mersul la masă sau la magazin. Programele mele preferate erau Jetix, Cartoon Network şi Mini-max. Deci, nu uitaţi, vorbim de perioada clasa I – clasa a IV-a ). Ţin minte că mă uitam foarte mult la Kids next door [KND], Scooby-Doo, Powerpuff Girls, Laboratorul lui Dexter, Tom şi Jerry, Justice League, Teen Titans, Gemenii Cramp, Samurai Jack, astea după Cartoon Network, după aia, Shaman King, Spioanele, Ce-i cu Andy, Tutenstein, şi ar mai fi dar eu nu prea mă am bine cu memoria. Şi oricum, n-aveam probleme, pe cel puţin unul din cele 3 programe trebuia să găsesc ceva la care să mă uit.

       Mai pe scurt, având în vedere tot ce am povestit, pot spune că desenele animate au făcut parte în mod direct din copilăria mea, şi nu regret, deşi poate ar trebui, toate zilele pe care le-am pierdut în faţa tv-ului, cu toate că nu prea era bine şi sănătos ce făceam. Oricum, părinţii mei aproape că se luptau cu mine să mă scoată de acolo, dar în final mă lăsau. Acum, că mă gândesc mai bine, eu nu aş putea să îmi las copilul în neştire în faţa televizorului pentru că în ziua de azi a devenit periculos . 

       Şi acum, că am terminat, mă întorc la X-Men. Am ajuns deja la sezonul 2 episodul 13 .

       Peace on you!